Chill Out

Sensibilitate, Prietenie si Voiosie
“Esti o persoana sensibila si voioasa, care crede ca lumea este perfecta. Vrei intotdeauna sa vezi doar lucrurile bune ale unei probleme. Iti place sa fii fericita, sa te bucuri de fiecare clipa din viata si sa fii inconjurata de prieteni sau cunostiinte. Pentru tine, fiecare zi trebuie sa fie unica. Ai nevoie permanenta de afectiune si iubire si esti dependenta de prietenele tale. Intr-o relatie te lasi prada sentimentelor si te indragostesti imediat de partenerul tau. Incapatanata si alintata, sensibila si timida, consideri ca devotamentul si increderea reprezinta cheia catre o relatie perfecta.”

Asa e?Asa sa fiu oare?Eu cred ca da…

Azi ar trebui sa-ti spun multumesc.Multumesc pentru sprijin,pentru rabdare,pentru ajutor si pentru incredere.N-ar fi trebuit sa tip la tine de atatea ori,si totusi,tu nu te-ai certat cu mine.Nu…tu ai avut rabdare si ai asteptat sa ma calmez.Imi pare rau pentru acele momente.Am vorbit ore intregi doar despre mine.Despre momentele “negre” din viata mea,despre cum am fost si cum sunt,despre personalitate si intelect si nu ai dat niciodata semne de plictiseala.Ma faci sa ma simt centrul universului tau si nu te saturi sa ma contrazici cand spun ca sunt urata sau proasta.Esti mereu curios sa afli orice detaliu despre viata mea,ceea ce inseamna ca te intereseaza totul despre mine.Nu mi-ai spus niciodata ca nu ai chef de mine si nu te-ai suparat chiar si atunci cand as fi meritat-o.Nu,tu esti prea dragut ca sa nu-mi mai vorbesti.Esti printre putini baieti care nu m-a plictisit inca si asta ma face sa te vreau prin preajma.Ai ochii aceia fascinanti,de parca abia te-ai trezit si pielea fina,care miroase mereu a parfum dulce.Ai mereu dorinta de a afla totul si nimic nu-ti poate sta in cale.M-ai inteles mereu,desi nu ne cunostem de o vesnicie si poti simti cand sunt trista,nervoasa sau cand plang,desi nu ma vezi.Esti inteligent,amuzant si esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme.Uneori,simt de parca tu-mi oferi totul iar eu,nimic…Am o senzatie de vina si incerc sa repar cumva asta,sa ma revansez,dar mereu mi-o iei inainte.Te-am intrebat de multe ori cum ma poti accepta asa cum sunt,pentru ca ma consider o persoana dificila,dar tu nu pari sa ai probleme.Ai grija sa-mi spui in fiecare zi ca,pentru tine,sunt perfecta si n-ai dori sa ma schimbi cu niciun chip.Iar astea sunt experiente noi,mereu lumea a asteptat lucruri de la mine:rezultate,cuvinte,fapte si misiuni indeplinite,dar tu pari sa fii multumit cu simpla mea prezenta.Pentru asta,as plange de fericire.Multumesc.

Cantecul care as vrea sa-ti aminteasca de mine.In orice situatie ne-am afla si auzi melodia,sa te duca cu gandul la mine.De asemenea,e cantecul meu pentru tine,versurile sunt dintre cele mai sugestive.Doar..sper sa-l asculti cu placere.

Si tu crezi ca e simplu sa fii in pielea mea? Crezi ca viata mea e usoara? Crezi ca ai rezista o zi intreaga in mintea mea,alaturi de tot ceea ce se afla acolo? Eu ma indoiesc. Ma indoiesc pentru ca nu te cunosc, si faptul ca deodata esti interesat de mine mi se pare cel putin suspect. Radiez de fericire si eman bunastare, dar asta cand imi spui ca sunt frumoasa sau cand ai vrea sa ma vezi. Insa,atunci cand astept vesti de la tine, sunt deceptionata si ma simt tradata, folosita. Noi doi nu suntem singurele elemente din aceasta ecuatie, si semnul rezultatului poate fi schimbat oricand, de oricine. Tu nu stii ce-mi doresc, nu stii ce simt si cum ma simt de fiecare data ca mi te adresezi. Nu,n-ai idee. Pentru ca nu ne cunoastem inca, dar deja am prins drag de tine. Nu stii nici ca ma atasez usor de persoane si nu stii nici ca lucruri din cele mai mici ma ranesc. Poate daca ai stii… nu, nu cred ca s-ar schimba nimic. Nu-i asa? Sunt frustrata deoarece de fapt, nu stii nimic despre mine si nu stiu nimic despre tine. Dar cred ca deja e prea tarziu sa ma opresc din drumul pe care il bat. Ai fugit spre inima mea si asa ai ajuns mai repede. Eu? Eu nu stiu. Am ajuns sa cred ca, de fapt, eu nu stiu nimic, nu sunt sigura de nimic si, cel mai rau, nu stiu ce sa fac. Mi-e frica sa nu ranesc, sa nu ma ranesc. Tu n-ai idee cum e sa astepti, sa astepti….si sa ramai cu speranta. Dar e posibil sa fie vina ta. E posibil sa-mi transmiti mesaje gresite, e posibil sa nu stii ce vrei si, cel mai grav, e posibil sa te joci. Avem aceasi varsta, dar tu esti copil. Vreau sa-ti cunosc toate fetele caracterului, dar imi pari rece. Parca ai mereu alta dispozitie. Parca ma respingi. Si tu stii ca nu am incredere in mine si ti se pare absurd. Ambalajul poate ascunde un produs de o calitate redusa, nu crezi? E devreme, dar te-ai gandit ca poate am nevoie de cineva care sa ma completeze? Ca poate o persoana imi poate reda increderea in mine si siguranata pe fortele proprii? Nu,sigur ca nu. Nu ne cunoastem.

E inceputul unui nou an si vreau sa-mi promit cateva lucruri.Va promit si voua.La sfarsit de an,vedem ce am respectat.Ok,let’s see what we have:

Prima promisiune: Note mari.Chiar e nevoie sa-mi iau scoala in serios.

A doua promisiune: Sa am mereu un zambet pe fata astfel incat sa-i binedispun si pe cei din jurul meu.Nu am motiv sa fiu mereu imbufnata,sunt lucruri mai grave in lume decat ceea ce mi se intampla mie.

A treia promisiune: Sa ma schimb.Vreau sa ma schimb,nu pot sa continui sa fiu atat de inchisa in mine.

A patra promisiune: Fara tigari,fara betii.

A cincia promisiune: Sa fiu draguta cu toata lumea.Nimeni nu merita sa ma port urat cu el/ea doar pentru ca am avut o zi proasta.

A sasea promisiune: Feminizare.Asta e mai mult o misiune.

A saptea promisune: Sa incep sa ma bucur de trecut,dar sa incetez sa incerc sa-l retraiesc.Trebuie sa vad prezentul,nu trecutul.

A opta promisune: Sa-mi pastrez blogul si sa continui sa postez.

An nou fericit dragilor.Si la multi ani!

Post inspirat de Ciudatel.

Cei care ma cunosc,stiu ca-mi place sa citesc.Sa citesti e recomfortant si e un foarte bun somnifer pentru cei care nu citesc din placere! Asa,cu ajutorul lui Tudor am dat peste concursul “Castiga o carte cu un tweet!” organizat de cei de la Punchline.Eu am dat deja tweetul ca-mi doresc cartea .Da-ti si voi.Detaliile se gasesc aici.Daca o castigati voi,mi-o imprumutati si mie.

I miss the girl who laughed. I missed the girl who looked at the upside of everything.
I missed the girl who was happy, and innocent, and free.
I miss the girl who would look in the mirror and not find every flaw.
I miss the girl who didn’t let other’s words bother her. I miss who I was. I hate who I am.

“Doamne iarta-ma te rog si vino sa ma iei de-aici.”

“Hai arunca prima piatra.Am pregatit alt obraz care uita,dar nu iarta.”  (creTzu – Gri)

“Daca sa stii sa pierzi inseamna sa poti sa continui,am stiut…Desi sunt sigur ca as fi putut si castigand.”  (Axes feat. Nimeni Altu’ – Ploua marunt)

“Asculta ce-ti spun eu,nu ce spun toti.Nu asculta ce-ti spune neamul asta de prosti.”  (Veritasaga feat. Bitza – Oglinda care minte)

“Sunt genul de om care nu e inteles si nu intelege societatea.”  (Praetor – Declaratie)

“Stai linistita,ca la tine se gandeste…”

“Telefonul pare ca-mi striga si-mi spune,formeaza-i numarul si n-astepta sa sune.”

“O frunza langa mine s-aseaza,ma intreaba daca nu ma deranjeaza.”

“Spune-mi ce sa fac acum,spune-mi cum ai vrea sa-i spun.Sunt atatea inchise-n mine.Ma gandesc,noaptea-i lunga pana maine.”

“Vreau sa ma trezesti acum.Si sa-mi spui c-am visat.Si nimic nu s-a intamplat.”

“Am stralucit pana la prima depunere de praf.”     (Ad Litteram feat. Angels – Ganduri de noiembrie)

“Opreste timpul meu din lumea ta.”

“M-a depasit situatia….Tot mai multe lucruri mi-au starnit agitatia.”

“Spune-mi ce-i in spatele visului,ce te mobilizeaza in fata abisului.”  (Axes feat. Bitza & Jhivago – Plecat definitiv)

Azi n-am cuvinte sa descriu cum ma simt.Pentru ca ma simt absolut ingrozitor.Mi-e dor de tot. Mi-e dor sa ma inteleg bine cu toata lumea si mi-e dor sa am prieteni. Mi-e dor sa zambesc pentru ca sunt fericita si nu pentru ca m-a amuzat ceva stupid.Mi-e dor sa raspund la « ce faci ? » cu un zambet larg pe buze.Mi-e dor sa fiu eu.Mi-am dezvoltat talentul de a distruge tot ce am,iar acum am devenit atat de buna incat nu mai am nimic.Nu intelegi ?NIMIC ! Adica nici familie,nici prieteni,nici…nimic,i-am indepartat pe toti.M-am comportat ingrozitor cu toti si nimeni nu ma mai vrea in preajma acum.Nu gasesc motiv sa mai zambesc,si cine ma cunoaste stie ca eu n-am nevoie nici macar de motiv ca sa zambesc,dar acum efectiv nu mai pot.Iar acum nimeni nu mai poate face nimic.Nu se mai poate salva nimic,si asta totul datorita mie.Stii,inca ma mir ca mai pot inca sa plang.Se presupune la un moment dat ca esti atat de zdrobit de durere,incat nici lacrimi nu-ti mai raman.Se pare ca n-am ajuns la final,inca mai pot plange.Deci se poate si mai rau,si va fi,sunt convinsa. Mi-am pierdut respectul fata de mine,dar si fata de ceilalti.Infiderenta si ura sunt cuvintele zilei,in orice zi.Nu stiu de ce sunt in stare si sunt speriata.Nu stiu cui sa cer ajutor si cu cine sa vorbesc.Am inca secrete in mine si,desi imi vine sa le strig in gura mare stiu ca nu se poate.Stiu ca persoanele care ar trebui sa le asculte nu ar face asa ceva.Am avut eu grija sa nu le mai pese.

Stiu ca totul pare foarte…emo dar trebuia sa aflati asta.Acum,toata lumea stie de ce Ina nu mai zambeste si nu mai e aceasi.Judecati,comentati,faceti ce vreti.Stiu ca merit totul si n-aveti decat.M-am pedepsit singura.

“  And I do miss you
I just thought we were meant to be
I guess now, we’ll never know
The only thing I want is for you to be happy
Whether it be with me, or wïthout me
I just want you to be happy”

Voi ce intelegeti prin perfectiune? In multele momente cand sunt singura (si nu numai!) dezbat in mintea mea problema perfectiunii. Ce e perfect? Cum a ajuns asa? Cum e o persoana perfecta? Pare perfecta din punctul de vedere al fiecaruia? Perfectiunea trebuie intretinuta sau dupa ce un lucru/o persoana ajunge la acest nivel (de altfel,apogeul) se opreste din a deveni perfect? Multe intrebari de genul acesta imi macina mintea si cel mai frustrant e ca de cele mai multe ori ma invart in jurul cozii (la figurat,bineinteles…). Desi am ajuns la cateva concluzii si am raspunsul catorva intrebari de mai sus.

O persoana poate fi perfecta,dar doar din punctul de vedere al unei alte persoana.Adica nu e universal perfecta,nu pentru toti e perfecta.In plus,poate fi perfecta fizic si/sau spiritual (adica cu o personalitate perfecta).

Da,perfectiunea trebuie intretinuta pentru ca orice e facut din materie se degradeaza in timp.Sau macar e afectat de timp.

Eu inca n-am gasit lucruri perfecte.Dar cand gasesc voi veti fi primi care veti afla.

P.S.1: Stiu,nu am scris de mult.Si care-i problema?

P.S.2: Nu-i asa ca e interesant ce probleme ma preocupa?

P.S.3: Cuvintele perfect si perfectiune sunt repetate intentionat.

UPDATE: 

Stiu,intre noi nu suntem perfecti. Am invatat sa ne acceptam unul pe celalalt,sau cel putin sa ne suportam. Dar vati gandit vreodata ca,poate din diferite motive, anumite persoane nici macar nu ne plac? Ei au vina lor, dar, la urma urmei, primul vinovat suntem noi. Adica cel nesuportat. Sau nu-i asa? Voi simpatizati toate persoanele din jurul vostru? Eu ma indoiesc; ne rezervam dreptul de a placea pe cineva. Iar asta e indiferent de aspect,sex,religie,rasa,orientare sexuala si ale detalii. Concluzia e ca noi acceptam pe cine vrem si noi ne alegem “perfectul”. Desi nu facem intotdeauna cele mai bune alegeri, sunt ale noastre si ceilalti le respecta. Daca nu, I don’t give a shit!

Saptamana aceasta a fost una dintre cele mai plictisitoare saptamani prin care am trecut. Profesaora de matematica e in spital, asa ca temele de casa au fost aproape inexistente.Chiar si acum, cand saptamana scolara s-a incheiat, simt ca ma cuprinde depresia sezoniera, de altfel ceva la ordinea zilei. Din plictiseala, dar si o parte de interes, m-am uitat la Dicovery Travel & Living la Jon and Kate plus 8, initial, apoi la Little people,big world. Ultima emisiune mentionata urmareste viata unei familii de liliputani. Desi sunt 6 membrii iar ambii parinti sunt oameni mici de statura, 3 dintre copii nu au aceasta problema. Am inteles ca e ceva genetic. Si aceasta familie, Roloff, au o asociatie care sprijina oamenii care sufera de nanism. Am urmarit emisiunea de multe ori si vreau sa spun ca mi se par uniti toti liliputanii aceia. Bine, e la televizor si poate e doar o iluzie, un ambalaj bine facut, dar ma indoiesc.

P.S. Nu stiu cum se face, dar de cate ori incerc sa fac un post mai lung si dau “Preview” apare chiar mic. Eh,asta e, macar nu ma dau sansa sa-mi spuneti ca o lungesc!